Albumul Okean (a carui denumire nu am stiut-o decat cu putin timp inainte de lansarea oficiala, si nu aveam cum altfel, avand in vedere ca este numele celei mai obscure piese de pe album) are 10 melodii, din care vreo 7 sunt in plus, degeaba. Eu as fi ramas la principiul ca lansez ceva daca am material care imi place, care ma multumeste si care cred ca o sa le placa si ascultatorilor mei. Altfel, nici o graba, mai astept pana sa imi revina inspiratia, si cant asa cum am facut-o si in trecut, melodiile bune doar in concerte.
Din cauza asta, parerea mea este ca Travka au lansat albumul pentru ca a fost pusa presiune pe ei, pentru ca nu se mai intelegeau bine si simteau ca nu mai au mult de supravietuit si s-au gandit ca albumu poate sa fie un CPR sau o manevra de resuscitare de prin camerele de garda. Lucrurile astea se simt si in melodii. De multe ori muzica nu se leaga cu cuvintele, sau melodiile variaza atat de mult de la inceput pana la final incat parca au fost nehotarati in a se decide asupra unei linii melodice. Alteori, melodia nu are nici un pic de suflet, este doar o umplere de spatiu pe CD (de fapt pe mp3, pentru ca CD-urile nu exista practic - dar asta e alta tema pe care o sa o abordez mai tarziu).
Da, poate este un album experimental. Daca este asa, insa, eu nu vreau un album experimental Travka. Eu vreau acel Travka care ma face fericit (cacofonie intentioata). Vreau sa simt, sa pot sa sar la concerte, iar indiferent cat de idioate sunt versurile, vreau sa am impresia ca le inteleg, de fiecare data altfel. Din motivele acestea, multi ani la rand, Travka mi-a dat speranta ca mai sunt concerte in cluburi la care vreau sa merg.
1. Aici sunt eu
Linia melodica placuta, originala si simpla este distrusa absolut de veselia previzibila cu care George isi formuleaza ciudatele versuri "aici sunt noi, aici sunt voi". Doar mie mi se par aceste exprimari putin exagerate si nealocul lor intr-o melodie? Este cazul aici de o profunzime pe care nu inteleg? Si daca da, atunci ce vrea sa spuna autorul? Merita macar sa ma gandesc ca exista un substrat la refren? Dupa care totul se duce pe o panta abrupta, chiar daca credeam ca nu se poate asta: incepe partea vorbita, atat de des intalnita pe acest album. Ok, a mers la "Nimic de pe frontul de est", poate mai mergea o data, dar de data asta imi irita urechile cand aud de cai si de caini, intr-o melodie care ar fi fost poate despre pierderea identitatii sau a spiritualitatii.
2. E cineva in orasul acesta
Singura melodie care are sens dupa ce trece de jumatate. Pana atunci iar stilul simplu al melodiei este contrastat de vocea tremuranda (aproape neintentionat) a lui George, care ma face sa ma intreb oare cum pot sa il ajut sa iasa din starea asta?
A doua parte este superba, dintr-o data cerul se umple de nori gri, un vant puternic ridica praful de pe strazi si mi-l arunca in ochi. Ma loveste si urlu impreuna cu Travka, vreau sa scap, sa ma eliberez, sa ma uit in sus la nori si sa chem ploaia sa spele praful orasului ipocrit de pe mine.
3. Fetele-n luna
Melodiile al caror prim cuvant este "Dumnezeu" de obicei nu imi trezesc multa admiratie. Nici aceasta melodie nu este o exceptie. Daca fetele stau mai aproape de luna (de ce?), iar curvele sunt infipte in pamant, atunci restul, femeile, unde sunt? Mie nu imi place sa pun etichete oamenilor, cine are dreptul sa spuna ca cineva e fata sau curva? Sau daca e ambele, atunci unde e, intre pamant si luna? Melodia nu imi place din principiu. In rest, e interesant cum Alexei trece la sintetizator si creeaza energie.
4. Iubire
Cineva imi spune ca poate trebuie sa am aceeasi stare ca autorul ca sa inteleg o melodie. Ea imi spunea ca poate George s-a indragostit si de aici a aparut melodia asta (comparativ cu melodiile de pe primele doua albume, unde nu dai peste asa ceva). Eu cred ca daca cineva se indragosteste, din punct de vedere creativ, se poate intampla unul din urmatoarele doua lucruri: fie ii vine inspiratia de la muza lui si scrie sau compune melodii lacrimogene dar autentice, fie orice farama de inspiratie pe care o avea inainte dispare ca si cum nu ar fi existat niciodata, si din cauza asta, orice propozitie care ii iese din pix nu are sens, iar el ajunge sa stea nemiscat, neputincios, intrebandu-se ce a gresit si ce trebuie sa faca pentru a repara situatia. Nu stiu care dintre cele doua variante este cazul nostru.
5. Vremea ocheadelor
Pa pa dap, pa pad, pa dap, pa pad, pa dap, pa pad, pa dap, pa pad, pa dap, pa pad, pa dap, pa pad, pa dap, pa pad, pa dap, pa pad, pa dap. Stai, sa mai numar o data... In orice caz, incarcand sa ascult in repetate randuri partea asta ca sa numar de cate ori spune pa dap m-a luat o durere de cap (in plus fata de cea de masea pe care o aveam deja). Super!
Totusi, "vremea ocheadelor" suna bine, ca sintagma, ma face sa imi doresc sa fi fost acolo. Desi, intr-un fel, pot sa spun ca eu sunt de mult acolo, singur, asteptand.
6. Soare rasare
Iarasi sintetizatoarele incep si ma uit in playlist sa vad daca ascult un album Discoballs sau Travka. Pacat ca melodia ar fi putut sa duca intr-un "Intr-un fel", dar a dat-o in experimental. Poate sunt eu blocat in trecut si nu pot sa inteleg transformarea. Recunosc asta si o accept, dar asta pentru ca tot cred ca "Vreau sa simt Praga" este unul dintre cele mai bune albume romanesti de dupa 1989. "Soare rasare" este doar deprimant: lent si repetitiv, fara apogeu, strofe liniare, refren care o ia la vale ca un carut scapat de sub control. De ce l-or fi promovat la Guerrilla?
7. Ochean cu "k" de la travka
Melodia chill-out a albumului, "Relaxati-va" al albumului. Diferenta e ca in "Relaxati-va", George e sincer, este el insusi spunand lucrurile alea in timpul unui concert din clubul ala din pasajul Villacrosse acum ani de zile. Okean vrea sa impresioneze cu ceva, dar nu sunt sigur cu ce. E relaxanta, intr-adevar, dar as fi vrut sa ma relaxez daca albumul m-ar fi emotionat cu ceva inainte de asta.
8. Continental
Asta e "Nimic de pe frontul de est" al albumului, intr-o varianta fara suflet. Va rog sa ascultati cuvintele data viitoare. Ele incep asa:
Am o mie de vieti din elan
Doua pene de vultur pe cer
Doua cantari trecute prin cerc
Un gand uitat, ca sa sper
Nu prea am ce sa comentez la melodia asta, ma depaseste din toate punctele de vedere. Ma simt cel mai prost fan Travka pentru ca nu o inteleg, in timp ce altii spun cat de geniala este. Dar hai sa compar putin primele versuri din aceasta melodie cu alta mai veche, mult mei veche:
Domnilor e timpul
Sa devenim odata seriosi
Lumea se apropie de anul 3000
Si totusi copiii
Scriu pe garduri
Aceleasi vechi porcarii
9. Atentie! Atentie!
Melodie excelenta in concert. Ridica sala in aer, lumea nu poate sa stea jos, sarim, urlam, ne impingem si ne imbratisam. Nu ne cunoastem, dar suntem impreuna in marea spirala! Este apogeul albumului, dupa parerea mea. O astept cu nerabdare la fiecare concert, si inima imi bate din ce in ce mai tare in asteptare. Melodic in crescendo, punctul culminant orgasmic se atinge din pauza in care Alexei se ascunde in spatele boxelor cu chitara deasupra capului. Absolut perfect :-)
Partea rea? Publicul (din Bucuresti, cel putin), care a auzit la radio "Iubire" si a inceput sa vina la concerte pentru ca au devenit cei mai mari fani. Si in momentul in care George se intoarce spre noi si striga "suntem in marea spirala..." ei stau cu mainile la sold sau incrucisate la piept si dau din cap seriosi. La fel la "90 de feluri", la fel la finalul din "Urban violent". La fel de trist ma simt atunci cand din ce in ce mai putini oameni stiu ca "doi marinari s-au legat la picior cu o floare... floare... floare...".
si 10. Calatoare, Calatorie sau Pasari calatoare, whatever
Este incredibil cum dupa "Atentie! Atentie!" poate sa urmeze o melodie atat de frigida. Am ascultat-o cu greu ca sa scriu acest review, dar nu intrevad ca o sa o mai ascult prea curand dupa aceea. Melodia este un fel de "Soare rasare" care ma lasa moale. Intr-un fel e binevenita aici pentru ca dupa orgasmul melodiei cu nr. 9, urmeaza somnul.
Sunt multe lucruri care ar mai putea fi spuse despre Travka. O sa continui sa merg la concertele lor, dar o sa stau linistit in spate sau pe la mijloc. Pentru mine, ultimul concert Travka bun a fost in Silver Church, atunci cand pe rand Alexei si apoi George au aparut din spatele clubului, si au mers pana pe scena printre oamenii care ii cautau din priviri in fata.
Okean este un album experimental, asa cum am mai spus. Cinci exemplare in genti frumusele au fost lansate prin tara, idee originala pe care o apreciez dar nu o inteleg. Nu cred ca cineva se astepta ca aceste exemplare sa circule fara a fi copiate sau puse pe torrente, din mana in mana, de la un necunoscut la alt necunoscut. Cel mai mult m-a deranjat ca in Bucuresti, albumul s-a dus la nimeni alta decat producatoarea de la Radio Guerrilla, probabil o fata din generatia "Iubire", care era la primul ei concert Travka atunci. Puteti sa imi spuneti ca ma oftic pentru ca nu mi l-a dat mie, dar daca mi l-ar fi dat, l-as fi refuzat, pentru ca este un album prost, asa cum reiese in mare parte din ce am scris mai sus. Dar un gest mai evident comercial decat a-l da la un post de radio, practic pentru a va plati "air-time" nu am mai intalnit. Imi pare rau, Travka.
Nu uitati ca tot ce am scris aici este parerea mea personala. Am fost la foarte multe concerte Travka, si am ascultat mult melodiile lor, incepand cu anul 2006. Din aceasta pozitie, eu sper sa mai faceti alte cantace, sa treceti peste Okean, sa reinventati si sa inregistrati "Balcani", "Proprietarul de poduri", "Zborul" si altele. Prea des se strica formatiile in Romania, fara sa ramana un suflet adevarat pe piata. Sper sa nu cantati multe melodii din Okean in concerte. Nu va e dor cand oamenii sareau cu totii in aer la concertele voastre? Cand radeau cu gura pana la urechi de fericire? Pentru ca altfel, ma tem ca Mizdan a fost cel mai norocos dintre voi.
